EUROPA: O PUTERE MONDIALĂ

Revoluționarii din întreaga Europă au contestat privilegiile aristocratice și ordinea tradițională. În special, revoluțiile din 1848-1849 au reprezentat un eveniment important în lupta pentru egalitate, autodeterminare și drepturile omului, valori foarte însemnate chiar și în vremurile noastre.

Revoluția Franceză din 1789 a reprezentat un punct de cotitură în istoria europeană. Sistemele politice existente au fost subminate pe măsură ce idealurile de „libertate, egalitate și fraternitate” au cucerit continentul. Atacul revoluționarilor francezi asupra închisorii Bastilia de la 14 iulie 1789 a devenit un celebru simbol al rezistenței împotriva conducerii corupte și a privilegiilor aristocratice.

Legendele, miturile și trecutul glorios au devenit elemente importante în cadrul mișcărilor naționale care au încercat crearea unei identități naționale - o identitate care se dorea separată și unică în raport cu celelalte. Drapelele, imnurile și simbolurile au fost numai câteva dintre instrumentele folosite de mișcările naționale pentru a atinge aceste scopuri și pentru a-și potența imaginea de sine.

Lucrătorii din secolul al XIX-lea erau plătiți cu ora și nu se bucurau de protecție juridică sau securitate socială. Adesea, ei munceau și trăiau în condiții groaznice. Situația lor s-a îmbunătățit doar la sfârșitul secolului, odată cu dobândirea treptată a drepturilor de vot.

Industrializarea și introducerea producției mecanizate au schimbat radical condițiile de muncă pentru oamenii din întreaga Europă.

De origine franceză, cuvântul „burghezie” descria o nouă categorie de persoane care a apărut în urma schimbărilor sociale generate de revoluția industrială. Independentă din punct de vedere economic, educată și cu din ce în ce mai multe drepturi politice, această nouă clasă socială a constituit forța motrice a schimbărilor politice și economice.

Căile ferate au schimbat peisajul european, fiind construite tuneluri, viaducte și poduri acolo unde înainte erau obstacole de nestrăbătut. În 1882, s-a deschis cel mai lung tunel din lume de la vremea respectivă, odată cu finalizarea construcției tunelului de cale ferată Gotthard, lung de 15 kilometri, care lega nordul și sudul Europei. Căile ferate au dus la dezvoltarea călătoriilor și turismului de masă.

Telegraful a făcut posibilă comunicarea cvasi-instantanee între locuri îndepărtate. O crimă comisă într-un oraș putea fi comunicată rapid în alt oraș; la fel și prețurile la nivel mondial ale bunurilor de larg consum. Odată cu cablurile submarine, comunicarea a căpătat dimensiuni mondiale.

Rivalitățile naționale și tensiunile internaționale de la sfârșitul secolului al XIX-lea erau evidente în cadrul Expoziției Universale din 1900, printre exponatele din galerii numărându-se arme de război și sate coloniale. Aceste rivalități urmau să schimbe în mod dramatic soarta secolului următor.

Participanții la Conferința de la Berlin (1884-1885) au stabilit principiile de bază pentru împărțirea continentului african între puterile europene, fără a-i consulta câtuși de puțin pe africani. Până la sfârșitul lui 1900, doar 3 state mai erau independente. Puterile europene și-au împărțit și teritoriile din Asia.

Instrumentele care utilizau noile tehnologii create în Europa, cum ar fi mitralierele, au jucat un rol decisiv în dezvoltarea colonialismului. Chiar și în situațiile în care erau mai numeroși, rezistența localnicilor era inutilă în fața unei arme care trăgea de 50 de ori mai multe focuri decât o armă obișnuită.

Chiar și în Europa, anumite popoare erau considerate a fi rase „mai puțin evoluate”. Potrivit unor astfel de concepte rasiste, aceste societăți au fost în general descrise ca fiind la marginea geografică și socială a Europei, fiind considerate ca strămoșii vii ai raselor europene mai dezvoltate ale secolului al XIX-lea.