EUROPA PRINDE FORMĂ
Ce este Europa? Din punct de vedere geografic, Europa nu a fost niciodată un teritoriu clar definit. Numele continentului provine de la mitul Europei din Grecia Antică, poveste reinterpretată de-a lungul timpului, la fel ca istoria, din mai multe puncte de vedere.
Europa este definită de realizările și tradițiile sale, dar ce o deosebește de alte continente? Putem afirma că avem un trecut european comun dat fiind faptul că istoria a afectat popoarele Europei în mod diferit? Putem găsi un punct în comun, o sursă a memoriei europene?
Ghid audio:
DESENAREA GRANIȚELOR EUROPEI
Unde începe și unde se termină Europa? Din timpuri străvechi, Europa a fost descrisă ca fiind un continent de sine stătător; chiar dacă, din punct de vedere cultural și istoric, sunt modelate diferit, din punct de vedere geografic, Europa și Asia formează un singur continent.
Interesul Europei pentru hărți și cartografie are o istorie lungă și variată, care datează din Antichitatea greco-romană. Descoperirea rutelor maritime către cele două Americi, în secolul al XV-lea, a schimbat concepția europenilor nu numai față de lumea cunoscută, ci și față de ei înșiși.
Ghid audio:
Lucrările geografilor antici, precum Claudius Ptolemeu (cca 90-170 d. Hr. sau era noastră), ne prezintă frânturi din lumea cunoscută la vremea respectivă; nu sunt reprezentate decât anumite părți ale Europei, Asiei și Africii de Nord. Ptolemeu a folosit un sistem de coordonate pentru a poziționa anumite zone pe hartă. Hărțile sale au rămas baza cartografiei europene și după secolul al XV-lea.
Deseori, hărțile elaborate în Evul Mediu nu țineau seama de precizia geografică, ci puneau accent pe simbolistica și mesajele creștine. În perioada Renașterii, continentul Europa era reprezentat sub forma Fecioarei Maria: o expresie a identității sale creștine.
Viziunea noastră asupra lumii este de obicei determinată de zona în care locuim. Hărțile lumii elaborate în afara Europei dovedesc extrem de clar acest lucru: continentul pare dintr-o dată îndepărtat și mic.
MITUL EUROPEI
Europa, prințesă mitică din Fenicia (Libanul din zilele noastre), este răpită de Zeus, divinitate greacă, care i se arată sub forma unui taur alb. Vrăjit de frumusețea ei, Zeus o ia cu el pe insula Creta.
Din Antichitate și până în prezent, numele Europei a fost asociat cu acest mit, regăsindu-se în artă, literatură, religie și politică, unde legendele și reprezentările imagistice sunt adesea reinterpretate pentru a reflecta subiecte de actualitate.
Ghid audio:
În lumea greco-romană, imaginea Europei călare pe Zeus era frecvent redată pe obiecte de ceramică, picturi murale și mozaicuri. Exportul de vase grecești a contribuit la răspândirea mitului.
Mitul Europei a fost deseori folosit pentru a face comentarii referitoare la politica europeană. Astfel de interpretări includ atât încercările de paneuropenizare de la începutul secolului al XX-lea, cât și ororile și violența războaielor devastatoare.
În interpretări mai recente, mitul Europei este privit ca un simbol pentru integrarea europeană. Acesta a luat forma unui filigran imprimat pe bancnote și este folosit pentru a ilustra subiecte politice, precum criza euro.
PATRIMONIUL EUROPEAN
Ce legături unesc un continent? Ce ar putea fi considerat patrimoniu european?
Europa reprezintă mai mult decât suma istoriilor naționale, dar este ea o civilizație și o cultură caracterizată de tradiții și valori specifice dezvoltate de-a lungul istoriei?
Există elemente fundamentale care sunt europene la origine și care s-au răspândit pe întregul continent. Pot fi ele considerate semne distinctive ale culturii europene? În caz afirmativ, ce părți ale patrimoniului european ar trebui să păstrăm, ce dorim să schimbăm, ce ar trebui să contestăm?
Ghid audio:
Avându-și originile în Orientul Mijlociu, creștinismul s-a extins în întreaga Europă, devenind extrem de influent și ajungând să reprezinte o componentă definitorie a civilizației „occidentale”. În prezent, valorile, tradițiile și elementele culturale reflectă în continuare moștenirea creștină străveche a Europei.
Secolul al XVIII-lea este denumit și „Epoca Luminilor”/„Iluminismul” și a reprezentat un moment de cotitură pentru evoluția culturală și politică a Europei. Iluminismul punea accentul pe valoarea rațiunii și a gândirii raționale și a fost o perioadă caracterizată de progrese spectaculoase în știință, filosofie, societate și politică.
Democrația este o formă de guvernare care le conferă cetățenilor dreptul la autodeterminare, deciziile politice fiind luate de majoritatea populației. În Europa, abia în secolul al XX-lea, țările cu sisteme democratice au început să extindă dreptul la vot, pentru a include toți cetățenii de vârstă adultă.
MEMORIA
Dacă ne aducem aminte trecutul, putem evita repetarea greșelilor? Memoria e considerată ca fiind esențială. Atât pentru indivizi, cât și pentru grupurile sociale, ea reprezintă baza învățării și a conștiinței de sine.
Și totuși memoria este un fenomen complicat. Este selectivă și indisolubil legată de uitare. Amintirile noastre sunt o componentă fundamentală a istoriei, care ne influențează profund prezentul și viitorul. Felul în care ne aducem aminte aceeași întâmplare se schimbă în permanență.
Ghid audio:
Memoria este subiectivă și foarte influențată de circumstanțe. Jurnalul Annei Frank, o fată evreică ascunsă în Amsterdam în timpul ocupației naziste, a devenit o carte de renume mondial. Astfel de mărturii, care personalizează istoria, pot uneori să ne spună mai multe despre aceasta decât analiza istoriografică.
Memoria depinde de contextul istoric. Uneori motivează răzbunarea, alteori deschide drumul reconcilierii. Momentul extrem de simbolic din timpul comemorării Primului Război Mondial, la care au asistat François Mitterrand și Helmut Kohl, a reprezentat sfârșitul ostilității dintre Franța și Germania.
Memoria poate fi manipulată pentru a șterge și submina. „Eliminarea” din istorie a anumitor persoane a fost un semn distinctiv al regimurilor totalitare. După 1929, aflați în conflict cu Iosif Stalin, Leon Troțki și Lev Kamenev au fost eliminați din această fotografie emblematică înfățișându-l pe Lenin în timpul unui discurs.