EUROPA ÎN RUINE

Gazele toxice au fost pentru prima dată folosite cu succes de forțele germane la Ypres, Belgia, în 1915. Ideea de a folosi gaze toxice drept armă s-a dezvoltat ca mijloc de a încerca deblocarea impasului în care ajunsese războiul din tranșee. Au fost folosite clorul, bromul și iperita (gazul muștar). Deși pierderile de vieți omenești efective au fost limitate, efectele psihologice asupra soldaților au fost considerabile. Masca de gaze ilustrează perfect dezumanizarea individului în acest război.

La 28 iunie 1914, moștenitorul tronului Imperiului Austro-Ungar, arhiducele Franz Ferdinand, și soția acestuia au fost asasinați la Sarajevo de către Gavrilo Princip, un sârb bosniac ce revendica un stat iugoslav independent de Austria. Evenimentul a destabilizat echilibrul fragil de puteri și a aruncat continentul în război.

Se estimează că în Primul Război Mondial au murit 10 milioane de soldați, iar rămășițele multora nu au fost niciodată identificate. Aceasta a condus la apariția peste tot în Europa a conceptului de „soldat necunoscut”, care a permis oamenilor să îi comemoreze pe cei uciși în lupte la morminte și memoriale publice. După război, măcelul în aparență de neînțeles a discreditat clasele conducătoare. Peisajul european, care poartă stigmatul războiului, s-a transformat pentru totdeauna; astăzi, câmpurile de luptă, vestigiile arheologice și mormintele stau mărturie acestei amintiri.

Cultul personalității lui Iosif Stalin a început la scurtă vreme după ce acesta a preluat controlul Uniunii Sovietice la sfârșitul anilor 1920 și a ajuns la apogeu după victoria sovietică din cel de al Doilea Război Mondial.

Constituțiile țărilor din întreaga Europă acordau bărbaților, și în multe cazuri femeilor, dreptul la vot. Puterea statului era limitată, pas de-a dreptul revoluționar pe calea democrației.

În cursul adunării Ligii Națiunilor din 7 septembrie 1929, ministrul francez al afacerilor externe, Aristide Briand, a făcut apel la statele europene să condamne războiul într-o poziție comună și să adopte o politică de dezarmare. A fost pentru prima oară când un stat european a luat inițiativa de a propune o acțiune europeană comună.

Bombardarea orașului basc Guernica la 26 aprilie 1937 de către avioanele germane și italiene a fost unul dintre cele mai terifiante episoade ale Războiul Civil din Spania.

Regimul nazist își reprima cu brutalitate dușmanii și se asigura că toți cei care erau considerați un risc la adresa securității din cauza nesupunerii civile, a opunerii de rezistență sau a faptului că făceau parte din opoziție erau trimiși în lagăre de concentrare.

Ambițiile Germaniei de expansiune teritorială și de dominare a Europei au dus la izbucnirea războiului pe continent la 1 septembrie 1939. În săptămâna precedentă, Hitler și Stalin încheiaseră un pact de neagresiune, care includea o prevedere secretă prin care Europa Centrală și de Est erau împărțite în sfere de interese naziste și sovietice.

Pe măsură ce oamenii erau din ce în ce mai indignați și dezgustați de tirania și brutalitatea nazistă, rezistența se intensifica în teritoriile aflate sub ocupație. Rezistența se manifesta în diverse moduri în diferite locuri: de la reuniuni militare de mare amploare în Grecia, Polonia, Iugoslavia și Uniunea Sovietică, la rezistență civilă în alte locuri.

Evreii din aproape toate țările ocupate erau obligați să poarte steaua galbenă evreiască, un instrument infam și degradant de excludere. Strămutarea forțată a evreilor în ghetouri a fost un pas important al activităților de pregătire pentru organizarea holocaustului.

Sute de mii de civili au murit în timpul asediilor din cauza foametei și a bolilor cauzate de aceasta.

Milioane de oameni au fost afectați sub regimul lui Stalin de migrațiile forțate din interiorul Uniunii Sovietice pe durata războiului și după terminarea sa. Această scrisoare, scrisă pe scoarța unui mesteacăn de un avocat deportat, care s-a îmbolnăvit în timp ce muncea în gulag, vorbește despre speranța autorului ei de a-și revedea familia. Acest lucru nu s-a mai întâmplat.

Șansele de supraviețuire ale unui prizonier de război depindeau de tabăra care îl captura și de momentul în care cădea prizonier. Crucea Roșie Americană a reușit să pregătească și să trimită peste 27 de milioane de pachete pentru a crește șansele prizonierilor de a se întoarce cu bine acasă.