Juliette, Juliette (sunetele străzii)

Odată cu zilele mai însorite și mai calde ale primăverii, cel mai bine îmi făcea să stau în grădină. Izolarea și izbucnirea furioasă a simptomelor m-au făcut să simt încă o dată că acest mic și prețios spațiu în aer liber este refugiul meu cel mai sigur; un loc în care existam din nou în lume, cu suflul vântului, cântecul vesel al păsărilor, chicotelile copiilor jucându-se și razele primăvăratice ale soarelui care-mi mângâiau pleoapele închise. E un adevărat miracol să ai un astfel de rai al liniștii, între clădirile ferecate în care trăim de obicei.