Back to top

CERTITUDINI SPULBERATE

Recesiunea mondială și explozia prețurilor energiei – expansiunea europeană de după război cunoaște un sfârșit brusc în anii 1970. Se creează noi mișcări sociale care contestă ordinea politică.

În toată această agitație economică și socială, Comunitatea Europeană continuă construcția pieței comune. Grecia, Portugalia și Spania devin noi state membre după ce rup lanțurile dictaturii.

Afectate de probleme structurale, țările comuniste au intrat într-o perioadă de declin și, în 1989, an în care s-a comemorat bicentenarul revoluției franceze, aceste regimuri s-au prăbușit în urma unor revoluții mai mult sau mai puțin pașnice.

Sfârșitul Războiului Rece a oferit statelor din Europa șansa de a se apropia treptat datorită unei cooperări mai strânse. Fostele țări comuniste au început procesul aderării la Uniunea Europeană, aceasta din urmă dublându-și numărul de state membre. Națiunile au căzut de acord să renunțe din ce în ce mai mult la puterile lor naționale pentru a atinge eficiență supranațională.

Deși criza financiară și a monedei euro din 2008 a demonstrat Uniunii Europene cât de sudată este, aceste probleme au subliniat, de asemenea, și defectele sale. Acestea sunt teste pentru solidaritatea europeană.

Entrance to fifth floor - Shattering Certainties

SFÂRȘITUL AVÂNTULUI

În 1973, prețul petrolului a crescut brusc cu 70 %, deoarece țările arabe producătoare membre ale cartelului OPEC (Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol) și-au mărit prețurile de patru ori. Efectul de domino s-a manifestat printr-o criză a energiei și prin recesiune la nivel mondial, care au pus capăt boomului economic al Europei.

Încrederea occidentalilor în creșterea economică nelimitată a fost spulberată, iar industriile tradiționale, cum ar fi siderurgia și industria minieră, au intrat în declin pe măsură ce au apărut noi sectoare tehnologice și economice. Țările occidentale se confruntau acum cu realitatea crudă a creșterii economice scăzute, a inflației și a șomajului în masă și trebuiau să facă față acestor probleme.

DEMOCRATIZAREA EUROPEI OCCIDENTALE

Inspirată de revoltele studențești de la sfârșitul anilor 1960, noua generație și-a dorit schimbarea și era pregătită să lupte pentru ea. Sătulă de vechile atitudini și de vechiul mod de viață existent de-a lungul multor decenii, această generație și-a dorit mai multe drepturi individuale și oportunități de a participa la viața politică.

În Grecia, Spania și Portugalia, regimurile dictatoriale s-au prăbușit în perioada 1974-1975. Deși evenimentele în sine au fost diferite în fiecare dintre aceste țări, toate trei au cunoscut instabilitatea politică, criza economică și moșteniri istorice dureroase în drumul lor către democrație. În cele din urmă, aceste țări au intrat în sfera Comunității Europene.

COMUNISMUL SUB PRESIUNE

Între anii 1970 și 1980, contradicțiile dintre propaganda comunistă și realitățile vieții de zi cu zi a oamenilor au devenit tot mai evidente. Stagnarea economică a înlocuit creșterea economică rapidă ce avusese loc anterior, iar îndatorarea a adus daune mari țărilor.

Până la sfârșitul anilor 1980, penuria de alimente, supravegherea constantă, cenzura, restricțiile și chiar și interdicțiile de a călători în afara blocului comunist au cauzat în rândul cetățenilor acestor țări frustrare și tensiuni, care, în unele cazuri, au fost insuportabile. Aceste frustrări vor avea rolul lor în căderea comunismului, care a avut loc în cele din urmă în 1989.

MOMENTE DE REFERINȚĂ ALE INTEGRĂRII EUROPENE II

Relațiile dintre blocul vestic și cel estic s-au detensionat. În 1975, 35 de țări, printre care Statele Unite și Uniunea Sovietică, s-au reunit la Helsinki, Finlanda, cu ocazia Conferinței pentru Securitate și Cooperare în Europa.

1979 - o ocazie istorică pentru consolidarea democrației în Europa, datorită primelor alegeri directe pentru Parlamentul European de către cetățenii statelor membre. Această adunare importantă nu mai avea să fie aleasă de parlamentele naționale, ci devenise primul organism internațional ales prin vot universal direct.

Ce este piața unică? Crearea unui spațiu economic unificat în care cetățenii, capitalurile, bunurile și serviciile pot circula liber. Piața unică europeană a constituit unul dintre principalele obiective ale Comunității Europene încă de la întemeierea sa.

RECONTURAREA EUROPEI

Harta Europei s-a transformat din nou după 1989, cu apariția a noi state și retrasarea vechilor frontiere.

În 1990, sub supraveghere internațională, a luat naștere pe cale pașnică Germania reunită. Același lucru nu se poate însă spune despre fosta Iugoslavie, unde diferențele etnice, religioase și culturale au dus la războaie civile violente și la epurare etnică.

MOMENTE DE REFERINȚĂ ALE INTEGRĂRII EUROPENE III

Fie că le place sau nu europenilor, modurile lor de viață se aseamănă din ce în ce mai mult între ele, chiar dacă identitățile lor culturale diverse rămân vii. Deschiderea frontierelor, creșterea mobilității, îmbunătățirea comunicațiilor, partajarea legislațiilor și introducerea unei monede unice au un efect comun. Îi putem spune „europenizare”.

Pe plan politic, Uniunea Europeană este, în prezent, mult mai unită decât a fost vreodată, însă, la nivel intern, încă este caracterizată de o mare diversitate. Ce ne va aduce viitorul? Va continua Europa să se integreze? Sau va suferi din nou o fragmentare? Convingerile sale inițiale - privind pacea și cele patru libertăți fundamentale - vor reuși să supraviețuiască testului timpului?

MEMORIA EUROPEANĂ: CE NE LEAGĂ ȘI CE NE DESPARTE

Europa s-a schimbat mult în ultimii 25 de ani de la prăbușirea comunismului. Dosare și arhive, ținute altădată secrete, au fost deschise pentru a dezvălui experiențele și amintirile oamenilor care au fost victimele represiunii. Acest lucru a dus la o schimbare majoră în interpretarea istoriei.

Monumentele publice, memorialele, numele străzilor, muzeele, chiar și manualele școlare au fost și continuă să fie situri și elemente contestate în procesul de amintire și uitare. Întrebarea „Ce este memoria europeană?” a căpătat noi semnificații.