Back to top

EUROPA: O PUTERE MONDIALĂ

Secolul al XIX-lea a reprezentat o perioadă revoluționară în istoria europeană, o perioadă de mari transformări în toate domeniile vieții. Drepturile omului și drepturile civile, democrația și naționalismul, industrializarea și sistemele pieței libere, toate au dat naștere unei perioade de transformări și oportunități.

La sfârșitul acestui secol, Europa a atins apogeul puterii sale la nivel mondial. Cu toate acestea, tensiunile sociale și naționale, precum și rivalitățile internaționale musteau, ceea ce a dus la izbucnirea unui conflict la începutul secolului al XX-lea.

Entrance to Europe a global power - third floor

SCHIMBĂRI POLITICE

Secolul al XIX-lea a fost un secol al revoluțiilor! Inspirându-se din Revoluția Franceză din 1789, popoarele din Europa s-au ridicat împotriva claselor aristocrate conducătoare și au luptat pentru dezvoltarea drepturilor civile și a drepturilor omului, a democrației și a independenței naționale.

Naționalismul a apărut ca o revendicare revoluționară, care a promis cetățenilor o mai mare implicare în democrație, dar a reprezentat un fenomen exclusivist, care a imaginat o lume compusă din teritorii naționale, locuite de persoane de aceeași etnie. Cu toate acestea, unii vizionari europeni au sperat la realizarea unui continent unit, dincolo de servirea intereselor naționale.

PIEȚELE ȘI OAMENII

Zgomot, aburi și fum în uzine – în Regatul Unit se anunțau începuturile unei revoluții industriale. Industria prelucrătoare s-a răspândit în întreaga Europă într-o măsură mai mică sau mai mare, transformând continentul într-un centru mondial al industriei, finanțelor și comerțului. Noile inovații tehnologice au determinat progrese în domeniul industriei, iar tehnologia pe bază de aburi a dus la dezvoltarea industriei grele. Metodele de producție s-au schimbat total și fabrici enorme cu mii de lucrători au început să producă în masă bunuri industriale și de consum.

ȘTIINȚA ȘI TEHNOLOGIA

La sfârșitul secolului al XIX-lea, Europa se caracteriza prin rapiditate și dinamism, precum și încredere în progres. Căile ferate, energia electrică, cinematograful, fotografia și teoriile noi din domeniul științei și al medicinei au confirmat rolul de lider al Europei în cursul acestei revoluții tehnologice. Se prefigurau vremuri pline de optimism.

Odată cu debutul epocii căilor ferate, Europa a făcut dovada progreselor realizate ca lider mondial de necontestat în domeniul tehnologiei. Industrializarea s-a extins și toate clasele sociale puteau acum călători pe distanțe lungi.

IMPERIALISMUL

Secolul al XIX-lea a fost marcat de hegemonia Europei asupra lumii. Propulsate de revoluția industrială, imperiile s-au extins tot mai mult, înglobând colonie după colonie. Coloniile furnizau materiile prime și produsele de lux necesare pentru a satisface cererile în creștere ale consumatorilor, deschizând în schimb piețe vaste pentru produsele europene. Abuzurile și inegalitățile erau considerate necesare, deci acceptabile, pentru a „civiliza” popoarele sălbatice. După abolirea treptată a sclaviei, au apărut noi forme de intoleranță și rasism.

În 1914, țările europene stăpâneau aproximativ 30 % din populația mondială. Europa era implicată de secole în activități comerciale și de explorare, însă revoluția industrială i-a pus la dispoziție instrumentele pentru a prelua controlul asupra altor continente.