Back to top

Drepturile fundamentale în carantină

Libertatea de exprimare, libertatea de întrunire și libertatea de circulație sunt drepturi fundamentale consacrate în Convenția europeană a drepturilor omului. Măsurile de urgență adoptate de statele europene pentru a limita răspândirea coronavirusului au avut mai multe efecte secundare, printre care și limitarea acestor drepturi fundamentale. Criticii au afirmat chiar că unele state au profitat de situația de urgență pentru a promova legi dubioase fără nicio legătură cu combaterea COVID-19. Europenii s-au arătat însă dornici să își apere aceste drepturi, atunci când situații excepționale au scos la iveală vulnerabilitățile societăților democratice. 

În primele săptămâni ale restricțiilor impuse în toată Europa, artista greco-austriacă Anna Vasof a creat o mână din ceramică folosită pe post de mască, pentru a evoca senzația de sufocare – atât reală, dar și metaforică – pe care o creează pandemia. „Printre simptomele cel mai des întâlnite ale bolii COVID-19 se numără respirația șuierătoare și dificultatea de a respira, dar această afecțiune a provocat o senzație de sufocare și în multe alte aspecte ale vieții”, scrie Anna Vasof despre lucrarea sa. 

„Este o realitate faptul că multe drepturi ale omului garantate în Constituție au fost suprimate în numeroase țări europene în cursul crizei provocate de pandemie și acest lucru a generat o sufocare socială pentru mii de cetățeni. În timpul carantinei, multe persoane, în special femei, au fost nevoite să petreacă luni întregi în apartamente minuscule, într-o atmosferă explozivă, confruntându-se cu membri ai familiei care le-au abuzat fizic dar, mai ales, psihic și, pentru a supraviețui, a trebuit să suporte în tăcere. În spațiile publice, măștile chirurgicale au devenit simbolul distanțării sociale, o situație distopică ce descrie îndeosebi frica de a ne apropia de alți oameni.”

Umbrelele negre

Motivele pentru proteste nu s-au redus în timpul izolării. Unele proteste au fost amânate, iar altele au fost declanșate chiar de măsurile de urgență. Dar cum protestează oamenii când adunările în grupuri mari sunt interzise, iar spațiile publice sunt închise? Libertatea de a protesta derivă din libertatea de întrunire și din libertatea de exprimare și este, așadar, și ea un drept fundamental. 

În aprilie 2020, în Polonia urma să fie votată o lege care incriminează avorturile și educația sexuală. Umbrelele negre, care au devenit simbolul luptei pentru protecția drepturilor femeilor din Polonia, nu au putut fi scoase în stradă la proteste. Magda Górecka, alături de alți protestatari din Szczecin, s-a așezat la coadă în fața unui supermarket, singurul loc public în care se puteau aduna mai mulți oameni în același timp. Alți protestatari au scos umbrele negre și afișe pe balcoane sau le-au așezat în ferestre. Votul la legea antiavort a fost, în cele din urmă, amânat.

Umbrela nu este aleasă la întâmplare de femeile din Polonia. Ea le amintește lunga istorie a luptei pentru drepturile femeilor din această țară. În 1918, sufragetele poloneze au lovit cu vârful umbrelelor în trotuarul din fața locuinței lui Józef Piłsudski, șef de stat și conducător de facto al țării, cerând dreptul la vot.

Poveste despre două orașe. Granițele în vremea pandemiei

Libertatea de circulație a fost profund afectată în timpul perioadei de izolare. S-au reintrodus frontiere de mult uitate și mulți europeni s-au regăsit în situația de a fi separați de familii. În localitățile aflate la graniță, oamenii au reacționat cu creativitate, prin opere de artă și proteste tăcute împotriva acestei limitări a libertății de circulație. 

Gruia Bădescu, cercetător la Universitatea din Konstanz, a strâns dovezi despre noua realitate a unui oraș care trebuie să trăiască cu granița apărută peste noapte:

„Pe la mijlocul lunii martie 2020, a apărut un gard de metal ce separa malul înverzit al lacului, folosit până atunci în comun de orașul german Konstanz și de orașul elvețian Kreuzlingen. Poliția Federală Germană a ridicat gardul ca parte a politicii naționale de închidere a granițelor. Acest lucru i-a luat prin surprindere pe locuitorii regiunii urbane integrate Konstanz-Kreuzlingen. Cupluri, familii și prieteni s-au trezit dintr-odată despărțiți, neputând să se întâlnească decât lângă gardul nou construit. Se întâmpla deseori să vezi cupluri ținându-se de mână prin gard”, ne-a povestit Gruia Bădescu. 

„La începutul lunii aprilie, Consiliul Local din Kreuzlingen a decis să ridice un al doilea gard, pentru a-i împiedica pe oamenii aflați de o parte și de alta a graniței să se atingă. Distanța dintre cele două garduri corespundea normelor de distanțare socială.”

Nu a trecut mult și au început să apară proteste tăcute împotriva închiderii graniței. Organizatorii i-au invitat pe toți cei afectați sau pe cei care doreau să participe din solidaritate să se gândească ce obiecte ar putea aduce la gard: o fotografie, o scrisoare, un lacăt sau orice alt obiect creativ. Invitația a sunat astfel: «Aduceți doar obiecte pozitive. Fără provocări și fără gunoaie!».

Familiile au organizat picnicuri de o parte și de alta a gardului. S-au lipit, de asemenea, afișe pe gard. Pe unul dintre ele scria: «Nici familiile distruse, nici naționalismul nu rezolvă o pandemie. Gardul trebuie dat jos.» Alt afiș anunța următoarele: «Un cuplu proaspăt căsătorit își plânge căsnicia, care, după 25 de zile, a căzut victimă acestui gard».” 

La 15 mai, gardul a fost, în cele din urmă, înlăturat. 

După cum se vede din aceste exemple, europenii au găsit modalități creative de a pune sub semnul întrebării limitările drepturilor lor fundamentale, inventând noi moduri pentru a se face auziți.  

Puteți citi despre reacții ale altor europeni la granițele reintroduse făcând clic aici.

 

Image credit: Hand mask by Anna Vasof, 2020

GALLERY