Tinerii rebeli

Obiect donat Casei Istoriei Europene de secțiunea neerlandeză a proiectului de realizare a unor cuverturi în memoria victimelor SIDA.

O imagine face cât o mie de cuvinte. Aflați cum și-a explicat soldatul neerlandez Flip Peeters experiențele din timpul războiului colonial împotriva independenței Indoneziei (1948-1950) prin ilustrațiile care îi însoțeau scrisorile și jurnalul. Jurnalul a fost expus în expoziția noastră temporară Tinerii rebeli.

Juan Busquets s-a alăturat mișcării Maquis – mișcarea de rezistență armată împotriva regimului generalului Franco – la vârsta de 21 de ani. Aici el spune povestea din spatele cutiei muzicale artizanale pe care a împrumutat-o expoziției noastre temporare Tinerii rebeli

Montarea expoziției noastre temporare Tinerii rebeli, care urmărește patru generații de tineri ajunși la vârsta majoratului în momente cruciale ale istoriei europene: la sfârșitul anilor '40, în anii '60, în anii '80 și în anii 2000.

Interviu cu Terje Toomistu, colecționară privată și cercetătoare

Mai mulți tineri europeni au donat obiecte de la protestele împotriva schimbărilor climatice, inclusiv o copie a discursului Gretei Thunberg, bannere și un „combinezon” fabricat din plastic. Acestea au fost expuse într-o spațiu special din cadrul expoziției Tinerii rebeli.

Descoperiți, prin intermediul fotografiilor realizate de Olivia Heussler, cum protestau tinerii din Zurich în anii '80. Fotografii realizate de ea sunt expuse în expoziția noastră temporară Tinerii rebeli, în secțiunea „Între deznădejde și speranță”.

În ultimii 70 de ani, tinerii din Europa au devenit, dintr-un grup care asista pasiv la evoluția istoriei, un grup care face în prezent istoria. Descoperiți cele patru secțiuni ale expoziției cu ajutorul acestui videoclip promoțional.

Tinerii și familiile lor au fost profund traumatizați de cel de Al Doilea Război Mondial. Rămași fără cei dragi sau despărțiți de ei, supraviețuitorii erau nevoiți să trăiască în mijlocul unei infrastructuri complet distruse. Pe fundalul penuriilor și al lipsurilor de tot felul, tinerii încercau, pe cât posibil, să își vadă în continuare de viață. Rochiile de mireasă croite din mătasea reciclată de la parașute și torturile de nuntă din mucava sunt simboluri ale acestui efort de a crea o senzație de stabilitate și normalitate.

Sfârșitul războiului nu a însemnat însă, din păcate, și încetarea violențelor și instaurarea păcii pentru toți. Mișcările de opoziție și conflictele interne au continuat în multe țări. În loc să se bucure de libertatea mult visată, tinerii sufereau din nou din cauza violențelor și a pedepselor severe. În regimurile comuniste nou instaurate în Europa de Est, ei s-au implicat în mai multe mișcări de rezistență, unele pașnice, altele armate.

Kokk își purta fierăstrăul pe umăr când a fost prins în mijlocul unui raid. Glonțul care l-a nimerit s-a oprit în unealtă, iar el a scăpat nevătămat. În 1949 a fost însă deportat în Siberia, unde și-a găsit sfârșitul.

Imediat după război, în Europa nu exista încă o cultură specifică a tinerilor. Curente emergente influențate de cultura americană atrăgeau însă numeroși tineri, care doreau să-și exprime individualitatea și refuzul societății conformiste. Aproape în fiecare țară au apărut diverse subculturi: Teddy Boys și Rockers în Marea Britanie, Blousons noirs în Franța, Teppisti în Italia, Nozem în Țările de Jos, Halbstarken în Germania, Bikinarze în Polonia, Jampecok în Ungaria, Malagambiștii în România, Potápkas sau Páseks în Cehoslovacia și Stilyagi în Uniunea Sovietică.

Autoritățile din Est și din Vest erau în egală măsură alarmate de aceste subculturi ale tinerilor. Tot mai des, guvernele și forțele de poliție îi considerau huligani sau delincvenți juvenili pe membrii lor și îi hărțuiau din cauza felului în care arătau.

Tinerii și mișcările lor din Europa își exprimau dorința de pace, care nu putea fi împlinită decât dacă acționau împreună, dincolo de granițe. Tinerii erau înfățișați drept frumoși, puternici și – alături de simboluri ale păcii – uniți  la nivel internațional în lupta lor pentru libertate. În întreaga Europă se organizau tabere și întâlniri, pentru a contribui la reconcilierea de după război.

Războiul Rece a schimbat situația, dominația sovietică acaparând Europa de Est, pe care a izolat-o și a ținut-o departe de contactele internaționale de orice fel. Tineretul a devenit una dintre principalele arme în războiul de propagandă dintre Est și Vest.

Muzica și moda în anii ’60

Moda reflectă schimbările sociale din anii ’60

Motoretă sovietică Vyatka VP150

Geacă din piele întoarsă purtată de John Lennon (1940-1980) la înregistrările albumului ”With the Beatles” din 1963

Din cauza șomajului ridicat, mulți tineri își continuau studiile și amânau întemeierea unei familii. Frustrările creșteau și în Europa de Est, unde tinerii vedeau puține oportunități de avansare într-un sistem comunist falimentar. Un refren comun și-a făcut apariția în muzica tinerilor: „Niciun viitor”. Stagnarea economică, culturală și politică a inspirat noi genuri și subculturi. Curentul punk, de pildă, și-a propus să șocheze și să scandalizeze, criticând societatea și stilul de viață din întreaga Europă.

În 1980-1981, a izbucnit un val de proteste de stradă, ocupări de clădiri și confruntări violente cu poliția. Tinerii erau nemulțumiți de actualul sistem, dar incapabili să găsească o alternativă.
Șomajul și tensiunile rasiale și religioase au dus și ele la confruntări sângeroase, în care erau adeseori implicați tineri.

În Est, tinerii erau mai preocupați de pace, libertate și drepturile omului. Aveau să devină o parte esențială a mișcărilor pentru reformă și autonomie.

La începutul anilor ’80, schimbările promise de revoluția sexuală păreau pe cale să se materializeze. Mijloacele contraceptive erau tot mai ușor de găsit, iar femeile câștigau tot mai mult control asupra deciziilor care le afectau propriul corp. Tinerii europeni își începeau viața sexuală mai devreme, înaintea căsătoriei. Sexul ocazional era acceptat mai ușor, atât de tineri, cât și de tinere. Homosexualitatea devenea mai vizibilă. Relațiile sexuale erau considerate lipsite de complicații. Apariția SIDA a schimbat însă radical stilul de viață și atitudinile față de sex.

Tinerii profesioniști locuitori ai marilor orașe – așa-numiții „yuppies” –, beneficiarii creșterii economice din anii ’80, își etalau succesul în toate aspectele vieții. Videoclipurile, hiper-vizuale și comerciale, scoteau în evidență caracterul tot mai internațional și preocuparea pentru imaginea proprie a tinerilor. La începutul anilor ’90, ușurința cu care se putea studia în străinătate și mobilitatea profesională, alături de standardele de viață tot mai ridicate și de dizolvarea disensiunilor politice, au creat imaginea unui tineret european cosmopolit și orientat spre exterior.

Secțiunea #Protest din anii 2000

Încărcător Biootech pentru telefonul mobil